Victor Ciobanu: Acum trebuie să mai apară un partid anti sărăcie și avem tot completul

În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, cunoscutul analist politic, Victor Ciobanu a vorbit despre vizitele liderului PDM în Strasbourg și SUA, care este scopul real al remanierilor guvernamentale anunțate, pe cât de importantă este recenta aderare a PAS și PDA la PPE, ce ar mai trebui să facă opoziția de centru-dreapta pentru a-și spori șansele la următoarele alegeri, dar și despre alte aspecte importante.

T.: Dl. Ciobanu, cum apreciați vizitele liderului PDM, Vlad Plahotniuc la Strasbourg și SUA, dar și care credeți că a fost scopul lor real?

V.C.: Le apreciez ca un fiasco monumental al lui Plahotniuc personal. Iată deja nu mai are trecere în cancelariile partenerilor de dezvoltare. Asta s-a văzut mai întâi în cadrul vizitei de la Bruxelles, atunci când a mai prins pe cineva pe coridoarele instituțiilor europene. Dl. Buquicchio se străduia din răsputeri să privească în altă parte în fotografia în care a fost prins. Până la urmă într-un fel sunt ridicole deja aceste tentative de a încăpea cumva pe ușa din spate pentru a-și trage câteva fotografii. În SUA, s-a întâmplat exact acelaşi lucru. Am zis chiar înainte de vizită, că vor fi la pachet doi congresmeni oarecare și un senator – acesta intră probabil în prețul promoțional al celor care-i organizează aceste vizite lui Vlad Plahotniuc pe bani grei. S-a văzut că nu a ieșit nimic din ceea ce a vrut. De fapt, relațiile cu Bruxelles-ul erau deja deteriorate și aici la minuni nu ne așteptam să vedem, dar tentativa disperată a fost totuși să se agațe într-un fel de SUA, ca partener strategic, având în vedere că anterior au avut contacte cu administrația SUA. Iată că această vizită a demonstrat că Vlad Plahotniuc nu mai este deja agreat. Am impresia că și americanii, dar și europeni într-un fel, sunt gata să-l mai tolereze un timp oarecare la guvernare din varii considerente, în primul rând geopolitice, dar deja nu sunt pregătiți să și-l asume ca partener.

T.: Ce șanse sunt ca să se adeverească informațiile că Vlad Plahotniuc va deveni în scurt timp premier?

V.C.: Inclusiv, din ceea ce am spus anterior. Am să speculez, dar cred că și de acolo unde a fost, a fost sfătuit să nu facă asemenea tentative, să nu meargă la acest post de premier. Se cunoaște că-și dorește această funcție, dar nu neapărat postul de premier, cât o poziție oficială ca să fie vizibil. În cadrul acestor vizite despre care am vorbit mai sus, s-a văzut că el a mers în componenţa delegației la Bruxelles, unde de fapt protocolul presupunea o întâlnire a oficialilor cu ministrul de Externe și ministrul Justiţiei, iar Plahotniuc a stat la un colț de masă. Astfel, după cum îi firea, Plahotniuc nu mai vrea să tolereze acest lucru, vrea să fie primit în cancelarii. Dar zic încă o dată: bănuiesc că i s-a sugerat să nu insiste pe acest moment, având în vedere tot fundalul, indiferent că este parțial speculativ, parțial este facturat cu dosare. De aceea, reieșind din logica politică privită inclusiv din Occident, este inadmisibil să devii premier cu asemenea probleme, cu o lipsă de legitimitate, așa cum suntem noi în situația actuală. Partidul care se pretinde cel de guvernare și cel mai mare din RM nu are mai mult de 3% în sondaje. Este ceva imaginabil în țări cu democrații consacrate, la noi este posibil așa ceva. Deci, cred că va fi chiar o sfidare.

Pe de altă parte, nu pot să nu iau în calcul și acest scenariu ca el să devină premier. Până la urmă, Plahotniuc foarte des ne-a demonstrat că nu acționează ca un actor politic rațional, ci ca un jucător, iar el este jucător de speță, care permanent ridică miza jocului și de multe ori i-a reușit. Ne amintim atunci când i-a promis dnei Nuland că va părăsi politica RM și nu a făcut-o. Este modalitate lui de a pune partenerii în fața unui fapt împlinit și să le zică: asta-i situația, așa s-a primit, fără mine până la urmă nu se poate, dacă nu sunt eu, nu controlez situația, îl aveți pe Dodon și tancurile. Nu trebuie să negăm că noi suntem implicați într-o conjunctură geopolitică anume, dar asta sunt cu totul alte jocuri, cu totul alți termeni, decât cei care ni se servesc pe interior.

T.: Care în opinia dvs., este scopul real al remanierilor guvernamentale anunțate pentru 19 decembrie curent?

V.C.: Ar putea fi o parte din scenariul de pregătire a accederii lui Vlad Plahotniuc, își pregătește terenul. Dacă va urma și o demisie a lui Filip, o să vedem. Cum am mai zis, eu nu văd această logică și o văd de fapt ca o înrăutățire a situației nu doar pentru RM, cât chiar pentru Plahotniuc personal. Încerc să-mi imaginez o ședință de Guvern, prezidată de el, cu microfoane, camere de luat vederi și încep să râd. Deși, în ultimul timp, am observat că ședințele de Guvern deja s-au mutat la sediul PDM. Atunci nu e o problemă, acolo el vorbește. Iarăși, presa nu o să aibă acces la aceste ședințe și ulterior i se va servi un comunicat prin ofițerul de presă.

Mie îmi pare foarte important pentru că am întrezărit momentul acesta atunci când s-a anunțat această reformă și iată acum se confirmă acest lucru. Secretarii de stat sunt numiți de pe acum, deci în asemenea mod Plahotniuc și-a creat o garanție a controlului Guvernului după alegeri, indiferent care va fi conjunctura. Cu siguranță, nici într-o formulă PDM nu poate lua majoritatea și vor fi nevoiți să coalizeze indiferent cu cine, respectiv va fi nevoit să  cedeze anumite ministere. Totuși, ne trezim în situația când miniștrii nu mai controlează Guvernul pentru că sunt secretarii care sunt inamovibili şi ei sunt deja numiți. Mai mult, în proiectul care acum este pe rol, deciziile Guvernului se vor lua doar  după adoptarea deciziilor de către secretarii generali. Este ceva inedit în toată practica internațională. Se creează un filtru, iarăși un Guvern în interiorul Guvernului. Deci, el s-a pregătit din timp. Guvernul este controlat de pe acum și va fi controlat şi după alegeri.

T.: Cum apreciați decizia CC privind introducerea integrării europene în Constituție?

V.C.: Au fost prea modești. Era în Constituția URSS un articol prin care se spunea că partidul este forța organizatoare și directoare, nucleul sistemului politic și organizează tot ce mișcă în țară. Acum în acea direcție mergem, cu aceiași ușurință pot să introducă și acest articol, că PDM este acea forță practic.

Da, trebuie să-i dăm lui Plahotniuc ce e al lui – a promis că va face cel mai mare partid, asta a și realizat. Aici este unicul compartiment la care le dau dreptate afiliaților, că este un manager eficient. Da, este eficient, iată doar aici, pentru că în rest să dezvolți o economie, să ai o viziune asupra viitorului țării, chiar nu cred, pentru că tot anturajului lui este constituit din oameni care operează cu totul în alte categorii. În RM s-a construit modelul economic tip spălătorie, țară tip offshor, ca sistem politic în toată regula a unui plan mafiot și tot așa mai departe. Cam asta am construit.

Eu consider că o astfel de decizie, este contraproductivă absolut, este doar o mișcare de PR. Nu poți introduce un vector care nu este împărtășit de o majoritate calificată. Acum, având în vedere legea noastră, cum s-au modificat cu referendumurile, în care este prezența de 1/3, acum cu PDM la guvernare, putem să petrecem un referendum și toți vor fi pentru integrarea în UE. Eventual, la anul viitor (ca o ipoteză), dacă câștigă alegerile socialiștii, ei fac peste jumătate de an alt referendum și îl câștigă cu același succes. Atunci, noi vom deveni o țară de nebuni, care, o dată la jumătate de an, își schimbă vectorul. În afară de aceasta, mai există articolul din Constituție care spune că nici o ideologie nu poate fi declarată oficială a statului.

Eu împărtășesc tendințele de integrare europeană, dar actuala guvernare nu o face și acum introducerea respectivă este iarăși o profanare a acestui vector. Este un act populist, face parte din același scenariu cu plecarea la Washington, care a trebuit să se demonstreze ca în literatura sovietică: „мальчиш плохиш, я свой, я буржуйнский”. Adică, se merge pe formula: Luați-mă că doar eu sunt ultima redută, apărător de tancurile de carton.

T.: Pe cât de importantă este recenta aderare PAS și PDA la PPE?

V.C.: Cred că le face bine pentru imagine. Apartenenţa la una sau altă familie europeană, indiferent care, e o avansare, o recunoaștere a unui statut și demonstrează și un interes al familiilor europene față de RM. Evident că după devoalarea PLDM, PPE a rămas fără reprezentare în RM. Eu cred că locul PLDM poate să-l ocupe eventual o formațiune constituită din rămășițele PLDM, PAS și PPDA. Problema e că nu fuzionează atâta timp, cred că ţine iarăși de domeniul organizatoric – veșnica problemă a listelor comune, miorița moldovenească: cine-i primul, al doilea și al treilea pe listă și tot așa mai departe.

Dacă e să luăm sistemul mixt de votare, pentru mine este absolut evident că, dacă nu fuzionează până atunci, trebuie să meargă într-un bloc comun pe toată țară, pe liste și deja să selecteze cel mai bun candidat în fiecare circumscripție. În nici un caz să nu meargă separat, pentru că asta-i moartea sigură. Asta este un algoritm absolut evident, cred că la îndemâna oricui.

T.: Va juca aderarea PAS și PDA la PPE careva rol electoral în următoarele alegerilor?

V.C.: Nu cred. Cetățeanul nostru nu cred că urmărește cu așa atenție evenimentele. Da, eventual se poate, în tehnologii electorale este foarte uzual acest procedeu, când fiecare își trage câte o fotografie cu cineva. Însă, această tehnologie nu este atât de relevantă pentru partidele de dreapta, pentru că, dacă ne uităm peste sondaje, doar Putin are rating vizibil de peste 60%. Dacă vorbim de Merkel – aproximativ 10%. Dar nu cred că toți o să-și tragă fotografii cu ea. Sau o fotografie cu Daul – poate ceva să influențeze, dar nu și rezultatul electoral.

Nu trebuie de contat pe acest lucru. Cetățeanul nu urmărește și nu e este obligat să urmărească. În general, dacă am fi țară normală, cetăţeanul trebuie cât mai puțin preocupat de aceste mișcări politice.

T.: În opinia Dvs., PAS și PDA trebuie să se oprească aici sau să atragă și alte partide?

V.C.: Bine, am să fiu poate categoric, dar nu sunt alte partide care adaugă rezultat electoral. Pot să le atragă cu un singur scop (în timpul campanie electorale asta iarăși este un procedeu) – ca să demonstreze că „suntem mulți, toți sunt cu noi”. Dar electoral, din sondaje vedem că nu mai sunt partide care astăzi au pondere. Ar putea fi, dar va merge pe cont propriu – mă refer aici la proiectul unionist al lui Băsescu, care ar putea fi o surpriză, însă, după mine, nu prea mare, cu șanse modeste de a accede în Parlament. Ceilalți, îmi cer scuze, nu reprezintă nimic, ceea ce nu înseamnă că nu vor fi lansate, iarăși tot felul de clone. Am văzut zilele trecute, ceva de genul PDA – Partidul pentru Drepturile Animalelor. Acum trebuie să mai apară un Partid Anti Sărăcie și avem tot completul. Deși, cei care calculează, vor calcula foarte bine șansele PDM – ele nici într-o formulă nu sunt foarte mari cu tot cu fraude, resurse administrative și atunci nu cred că Vlad Plahotniuc va fi cointeresat să îngroape celelalte partide de centru-dreapta. Dacă le îngroapă, vin socialiștii peste jumătate și atunci e „game over”, cam pentru toți, nu doar pentru el.

T.: Ce ar trebui să facă opoziția de centru-dreapta pentru a-și spori șansele la următoarele alegeri?

V.C.: Să-și angajeze colaboratori în comunicare. Comunicarea este cel mai prost compartiment la ambele partide. Comunicatori nu au, nu pot improviza la nesfârșit. Da, câteodată sinceritatea poate să prindă, dar aici nu vorbim de sinceritate, ci de tehnologii. Nu poți azi să spui una, mâine – alta, azi particip  – mâine nu particip, pentru că se creează impresia unui terci și, respectiv, asta este și atitudinea. Dacă un expert nu înțelege ce este în capul lor, atunci cu atât mai puțin un cetățean de rând va înțelege ce vor ei. Comunicarea strategică este o artă până la urmă și atunci chiar pe bune trebuie să se ocupe de chestia asta: care este mesajul, care este scopul strategic, cât își propun, cum ating, care sunt grupurile țintă. Nu pot fi o sumedenie de mesaje, așa improvizări din când în când noi întâlnim. Drepturile omului, educație – sunt improvizări și nu aduc voturi. Ele pot aduce voturi doar în cazul în care sunt în cadrul unei campanii bine închegate, cu mesaje clare. Doar ca părți componente ale aceluiaşi mesaj, ele corelează unele cu altele. Așa am impresia că se improvizează prea mult și foarte puțin se lucrează profesionist. Sperăm că mai este timp și își vor corecta comportamentul.

T.: Vă mulțumim!

Andriana Cheptine 

Sursa: Tribuna.md